Examinarea cu ultrasunete

Examinarea cu ultrasunete se bazeaza pe propagarea undelor ultrasonice in piesa de examinat si monitorizarea semnalului transmis (numit tehnica prin transmisie) fie caa semnalului reflectat provenit de la o suprafata sau discontinuitate (numita tehnica cu impuls reflectat).

  Examinarea prin tehnica cu impuls reflectat poate utiliza fie un singur traductor avand functia de emitator si receptor, fie un traductor dublu.

  Examinarea se poate efectua manual sau cu ajutorul aparaturii semiautomatizate si poate utiliza tehnica prin contactdirect, fara contact sau in imersie, folosind metodele corespunzatoare de cuplare.

  Examinarea cu ultrasunete este poate cea mai complexa metoda de examinare nedistructiva, care consta in introducerea in piesa de examinat a unor vibratii mecanice in domeniul ultrasunetelor cu frecventa de 1,0-25MHz si analizarea pe ecranul unui osciloscop a modificarilor acestor vibratii datorate discontinuitatilor interne de material.

 

 

Defectoscop ultrasonic

Controlul Nedistructiv cu ultrasunete

Etapele examinării cu ultrasunete

1. Pregătirea suprafetei de examinat

•Pregatirea suprafetei de examinat are ca scop îndepărtarea stratului de vopsea, rugină, oxizi cât si pentru a asigura o suprafată cu o rugozitate de maxim 12.5 μm,care să permită o cuplare corespunzătoare a traductorului la suprafata de palpare. Pe suprafata pregătită pentru examinare se aplică un cuplant pentru a elimina aerul dintre suprafata de palpare a traductorului si suprafata de examinat. În functie de rugozitatea suprafetei, cuplantul poate fi ulei, vaselină, glicerina, apă etc.

2. Verifcarea si calibrarea aparaturii

Verificarea defectoscopului se face periodic conform standardelor si procedurilor interne de verificare, pe blocuri de calibrare standardizate si are ca scop verificarea principalelor caracteristici ale ansamblului traductor – defectoscop. Calibrarea defectoscopului se face pentru a corela generatorul de timp al aparatului cu dimensiunile cunoscute ale blocului de calibrare astfel încât să existe o proportionalitate între scala distantelor de pe ecranului defectoscopului distanta parcursă de semnalul sonor în materialul examinat. Verificarea/calibrarea se face pe blocuri de calibrare standardizate de tip A1 sau A2.

3. Stabilirea nivelului de referintă

Stabilirea nivelului de referintă se face pe blocuri de Referinta si are ca scop stabilirea unei legături între amplitudinea semnalelor pe ecranul osciloscopului si mărimea discontinuitătilor. Blocurile de referintă se recomandă pe cât posibil să fie confectionate din acelasi material, în aceeasi stare de tratament termic si de dimensiuni apropiate cu reperul care urmează a fi examinat. Blocurile de referintă, în functie detehnica de examinare au practicate găuri laterale (SDH), sau găuri cu fund plat (FBH), cu diametrul cunoscut. Tipul blocurilor de referintă cât si diametrul găurilor se alege în functie de standardul de examinare utilizat.

4. Examinarea propriu-zisă

Pentru o examinare de 100 %, intervalul dintre două zone de palpare succesive nu trebuie să fie mai mare decât lătimea fasciculului la orice adâncime din volumul examinat.

5. Interpretarea

•Aprecierea mărimii discontinuitătilor se face analizând ecodinamica si amplitudinea ecoului provenit de la discontinuitate cât si prin raportare la amplitudinea ecoului provenit de la găurile blocului de referintă. Lungimea discontinuitătii si adâncimea la care se află aceasta se determină prin tehnicile descrise în standardele de profil.

Metoda DAM

( Distanta-Amplitudine-Marime )