Examinarea cu ultrasunete
Examinarea cu ultrasunete se bazeaza pe propagarea undelor ultrasonice in piesa de examinat si monitorizarea semnalului transmis (numit tehnica prin transmisie) fie caa semnalului reflectat provenit de la o suprafata sau discontinuitate (numita tehnica cu impuls reflectat).
Examinarea prin tehnica cu impuls reflectat poate utiliza fie un singur traductor avand functia de emitator si receptor, fie un traductor dublu.
Examinarea se poate efectua manual sau cu ajutorul aparaturii semiautomatizate si poate utiliza tehnica prin contactdirect, fara contact sau in imersie, folosind metodele corespunzatoare de cuplare.
Examinarea cu ultrasunete este poate cea mai complexa metoda de examinare nedistructiva, care consta in introducerea in piesa de examinat a unor vibratii mecanice in domeniul ultrasunetelor cu frecventa de 1,0-25MHz si analizarea pe ecranul unui osciloscop a modificarilor acestor vibratii datorate discontinuitatilor interne de material.
Defectoscop ultrasonic
Controlul Nedistructiv cu ultrasunete
Etapele examinării cu ultrasunete
1.
Pregătirea suprafetei de examinat
•Pregatirea suprafetei de examinat are ca
scop îndepărtarea stratului de vopsea, rugină, oxizi
cât si pentru a asigura o suprafată cu o rugozitate de maxim 12.5 μm,care să permită o cuplare
corespunzătoare a traductorului la suprafata de
palpare. Pe suprafata pregătită pentru
examinare se aplică un cuplant pentru a elimina aerul dintre suprafata de palpare a traductorului si suprafata de examinat. În functie de rugozitatea suprafetei, cuplantul poate fi ulei,
vaselină, glicerina, apă etc.
2.
Verifcarea si calibrarea aparaturii
Verificarea
defectoscopului se face periodic conform standardelor si procedurilor interne de verificare, pe blocuri
de calibrare standardizate si are ca scop verificarea principalelor caracteristici ale ansamblului traductor – defectoscop.
Calibrarea defectoscopului se face pentru a corela generatorul de timp al aparatului cu dimensiunile
cunoscute ale blocului de calibrare astfel încât să existe o proportionalitate între
scala distantelor de pe ecranului
defectoscopului distanta parcursă de semnalul sonor în materialul examinat. Verificarea/calibrarea se face pe blocuri de calibrare standardizate de tip A1 sau A2.
3.
Stabilirea nivelului de referintă
Stabilirea nivelului de
referintă se face pe blocuri de Referinta si are ca scop
stabilirea unei legături între amplitudinea semnalelor pe ecranul
osciloscopului si mărimea
discontinuitătilor. Blocurile de referintă se recomandă pe cât
posibil să fie confectionate din
acelasi material, în aceeasi stare de tratament termic si de dimensiuni apropiate cu reperul
care urmează a fi examinat. Blocurile de referintă, în
functie detehnica de
examinare au practicate găuri laterale (SDH), sau găuri cu fund plat (FBH), cu diametrul cunoscut.
Tipul blocurilor de referintă cât
si diametrul găurilor se alege în functie de standardul de examinare utilizat.
4.
Examinarea propriu-zisă
Pentru o examinare de
100 %, intervalul dintre două zone de palpare succesive
nu trebuie să fie mai mare
decât lătimea fasciculului la orice adâncime din volumul examinat.
5. Interpretarea
•Aprecierea mărimii
discontinuitătilor se face analizând ecodinamica si amplitudinea ecoului provenit de la discontinuitate cât si prin raportare la amplitudinea ecoului provenit de la găurile blocului de
referintă. Lungimea discontinuitătii si adâncimea la care
se află aceasta se determină prin tehnicile
descrise în standardele de profil.
Metoda DAM
( Distanta-Amplitudine-Marime )
